Valea Mălăiești – laboratorul geomorfologic al Bucegilor, trăit la pas

Munții Bucegi – relief spectaculos, trasee memorabile

Hornul Mare Mălăiești.

Munții Bucegi reprezintă un reper distinct în peisajul carpatic românesc, un veritabil laborator geomorfologic în care influența structurii geologice se îmbină cu acțiunea proceselor de modelare glaciară, periglaciară, eoliană și carstică. Interacțiunea acestor factori a generat un relief variat și spectaculos, caracterizat prin platouri înalte, abrupturi impunătoare, văi glaciare largi, circuri grandioase, hornuri adânci și turnuri stâncoase. Forme precum Țancurile Bucșoiului, Turnul Bisericuța sau Țancul Pietrele conferă reliefului un caracter monumental și contribuie la atractivitatea turistică deosebită a zonei, unde varietatea formelor și amploarea peisajului oferă perspective spectaculoase în orice anotimp.

Munții Bucegi văzuți din Deprresiunea Bârsei.

Citește și  Bucegii nordici: Țigănești - Bătrâna - Omu - Bucșoiu

Detaliu cu vârfurile: Coștila, Bucșoiu și Omu.

Citește și  Bucegii nordici: Țigănești - Bătrâna - Omu - Bucșoiu

Influența structurală este evidentă și la nivelul versanților, traversați de brâne suspendate – precum Brâna Caprelor – dezvoltate pe nivele litologice mai rezistente. Ulterior, modelarea periglaciară a accentuat fragmentarea acestor abrupturi, generând hornuri adânci, culoare înguste și turnuri stâncoase izolate.

Brâna Caprelor.

Această diversitate morfologică transformă Bucegii într-un important pol de atractivitate pentru drumeția montană, unde relieful nu reprezintă doar rezultatul evoluției geologice, ci și fundamentul experienței turistice. Varietatea formelor și contrastul peisajului se traduc în trasee spectaculoase și perspective largi, care fac din Munții Bucegi una dintre cele mai apreciate destinații montane.

Largile panorame de pe „podul” Bucegilor.

Spectacolul de iarnă al Bucegilor

Munții Bucegi atrag iarna prin spectacolul alpin al văilor glaciare, prin amfiteatrele albe ale circurilor, prin urcușurile cu caracter tehnic ce străbat hornuri adesea închise de cornișe, dar și prin panoramele largi de pe Vârful Omu, toate reunite într-un relief de iarnă deosebit de spectaculos.

Circul de la obârșia Văii Cerbului.

Circul de la obârșia Văii Gaura.

Citește și  Valea Gaura – Poarta spre Vârful Omu

Pe zăpadă spre Vârful Omu: Glăjerie – Mălăiești – Hornul Mare - retur

Caseta tehnică: timp: 5 – 5:30 ore urcare și 4 - 5 ore coborâre (admitem că acești timpi pot crește substanțial în funcție de starea zăpezii); distanța: 22 km; urcare: cca 1800 m; marcaj: Bandă Albastră; 

Bandă Albastră

Descrierea traseului

Pe Bandă Albastră spre Șaua Hornurilor.

Poiana Buhacu – Cabana Mălăiești: timp: 2:15-2:45; urcare: 830 m

Accesul se realizează pe drumul DC101 Glăjerie-Râul Mare. Punctul de plecare este situat în Poiana Buhacu (Bunacu), aflată între două bariere – prima deschisă, a doua închisă. Poiana este situată la aproximativ 1 km de finalul asfaltului, la o altitudine de 890 m, și dispune de un spațiu pentru parcare.

Piatra Craiului văzută de pe drumul dintre Râșnov și Poiana Buhacu.

Citește și  Piatra Craiului: Circuitul Padina Hotarului – Valea Crăpăturii

Din acest punct, urcarea continuă pe drumul forestier. După aproximativ 400 m, se ajunge la o bifurcație semnalizată cu un indicator către drumul forestier Mălăiești, care indică un timp estimativ de 2 ore și 45 de minute până la Cabana Mălăiești. Se părăsește Valea Glăjeriei și se urmează drumul spre dreapta, de-a lungul Văii Mălăiești. După mai puțin de 1 km, traseul se abate la stânga, traversând o punte peste firul apei Mălăiești, continuând pe o potecă prin pădure.

Vedere din Poiana Buhacu spre Turnurile Velicanu.

Vedere din Poiana Buhacu spre Culmea Bucșoiu.

Intrarea pe drumul forestier de pe Valea Mălăiești.

Citește și  Mălăiești ca-n povești - Trasee spre și dinspre Cabana Mălăiești

Traversarea firului Văii Mălăiești.

După cca 600 m poteca ajunge la Izvorul Mălăiești, amenajat cu loc de popas cu masă și băncuțe. Din acest punct, traseul cotește la stânga și, după puțin timp, intersectează marcajul Cruce Albastră (spre Cabana Diham – 1 oră).

Popasul de la Izvorul Mălăiești.

Intersecția cu poteca Cruce Albastră spre Diham.

Din acest loc, poteca urcă accentuat până la altitudinea de 1340 m, ajungând la un punct de belvedere numit „La Surpătură”, de unde se poate observa zona depresionară din apropiere de orașul Râșnov.

Urcarea abruptă spre „Surpătură”.

Panorama de la „Surpătură” spre Depresiunea Bârsei și Măgura Codlei.

De la parcare până în acest punct s-au parcurs aproximativ 3,2 km, cu o diferență de altitudine de 450 m, într-un timp de aproximativ 1 oră. De aici, urcarea devine mai domoală, iar după încă 15-20 de minute se ajunge într-o poiană unde se află un bloc masiv de conglomerat marcat cu Bandă Albastră.

După încă două poienițe se ajunge la ultimul segment al traseului cu o ascensiune mai accentuată, care se domolește doar pe ultima sută de metri înainte de cabană, odată cu ieșirea din pădure.

Sectorul mai domol dintre „Surpătură” și Cabana Mălăiești.

Crucea de pe Padina Crucii văzută din poienile de sub Cabana Mălăiești.

Cabana Mălăiești.

Pictură din salonul Cabanei Mălăiești.

Citește și  Munții Bucegi – incursiune la originile drumeției

Vedere de la Cabana Mălăiești spre „Bisericuța” și Țancul Pietrelor.

Hornurile Mălăiești văzute de la cabană.

Cabana Mălăiești – Vârful Omu: timp: 2 – 2:30 ore; urcare: aproximativ 900 m.

De la Cabana Mălăiești poteca începe să urce domol, dar după câteva sute de metri începe urcușul abrupt al unui prag glaciar de cca 150 m, care ne duce pe treapta glaciară superioară principală. Aici, se părăsește spre stânga marcajul Triunghi Albastru, care urcă spre Brâna Caprelor, și se continuă pe traseul ce conduce spre Hornul Mare al Mălăieștilor.

Terasa Cabanei Mălăiești.

Urcarea spre Circul Mălăiești.

Circul Mălăiești.

Schi de tură și schi freeride practicate în Circul Mălăiești.

Circul de sub hornuri.

Plutirea pe schiuri.

Abruptul de sub Padina Crucii.

Schiori la baza Hornului Mic Mălăiești.

La baza hornului, se recomandă montarea colțarilor – dacă acest lucru nu a fost deja făcut la Cabana Mălăiești – pentru a preveni alunecarea pe panta cu o înclinare medie de 50%. Este recomandat, de asemenea, să se utilizeze pioletul și casca de protecție. Înainte de a parcurge acest sector de traseu, este necesar să se obțină informații de la Salvamont Râșnov cu privire la posibilitatea existenței unei cornișe în partea superioară a hornului.

Urcarea pe Hornul Mare Mălăiești.

Vedere spre baza hornului.

Partea cea mai spectaculoasă, cu caracter alpin, a urcării.

Vedere din partea superioară a Hornului Mare Mălăiești.

Cornișa de la ieșirea din Hornul Mare Mălăiești.

Detaliu cu cornișa.

La capătul urcușului se ajunge în Șaua Hornurilor, de unde, în funcție de starea zăpezii, până pe Vârful Omu mai sunt aproximativ 40 de minute de mers.

Vedere spre Complexul glaciar Mălăiești-Țigănești.

Urmele pașilor.

Cornișa care închide Hornul Mic.

Vârful dintre Șaua Hornurilor și Șaua de Vară.

Cornișa de sub Șaua de Vară.

Vedere spre Scara, Turnurile Țigănești și Piatra Craiului și Munții Făgărașului.

Vârful Doamnele.

Vârful Ocolit (Bucura Dumbravă).

Vârful Omu.

Vârful Omu – un punct panoramic deosebit

De pe Vârful Omu, privirea cuprinde o amplă panoramă de 360°, una dintre cele mai extinse din Carpații Românești. În zilele senine se disting siluetele masivelor emblematice din jur: Piatra Craiului, Munții Făgăraș, Leaota, Ciucaș, Baiului, Grohotiș și Neamțului, precum și Munții Bârsei, cu Postăvaru și Piatra Mare, conturate spre est.

Vârful Omu.

Vârful Coștila.

Munții Baiului.

Munții Ciucaț și Munții Neamțului.

Citește și  Munții Ciucaș – o aventură montană între stânci fantastice și păduri de poveste

Citește și  Circuit pe Culmea Gropșoarele–Zăganu

Vârful Bucșoiu și Postăvaru.

Piatra Mare și orașul Predeal.

Munții Iezer-Păpușa.

Munții Leaota.

Din acest punct înalt, dar și de pe Vârful Ocolit sau Capul Morarului, pot fi observate câteva dintre cele mai bine dezvoltate văi glaciare din Bucegi, concentrate în jurul zonei înalte: Valea Gaura, Valea Cerbului și Valea Morarului, care coboară radial sub abrupturile ce înconjoară Vârful Omu.

Vârful Ocolit (Bucura Dumbravă).

Cabana Omu.

Întoarcerea spre Glăjerie

Drumul de întoarcere de pe Vârful Omu poate aduce noi provocări, dar și o perspectivă diferită asupra peisajului, mai ales pe măsură ce lumina schimba contururile muntelui. Tura se poate încheia la lumina frontalelor, atunci când traseul este deja cunoscut.

Spre Șaua de Vară.

Vedere spre Munții Făgărașului și Piatra Craiului.

Citește și  Pe Brâul Ciorânga Mare, spre Creasta Nordică a Pietrei Craiului

Citește și  Drumeție de primăvară în condiții de iarnă pe Valea Sâmbetei

Vârful Omu.

Șaua Hornurilor.

Pasul cel mai delicat al traseului.

Depășirea cu atenție a cornișei.

Coborârea prin Hornul Mare.

Citește și  O aventură de iarnă: Vârful Omu prin Hornul Mare al Mălăieștilor

Vedere din Hornul Mare.

La baza Hornului Mare.

Grandoarea peisajului.

Țancul Pietrelor.

Șaua Bucțoiului și turnurile de sub ea.

Culmea Bucșoiului.

Abrupturile de sub Culmea Bucșoiului.

Cabana Mălăiești

Cabana Mălăiești, una dintre cele mai îndrăgite cabane din Munții Bucegi, are o istorie marcată de reconstrucții succesive. Prima construcție a fost ridicată în 1882 de către SKV, sub forma unui adăpost din bârne, amplasat cu aproximativ 150 m mai jos decât locația actuală. Distrusă de un incendiu în 1898, cabana a fost refăcută, însă în 1923 a fost din nou distrusă, de această dată de o avalanșă.

Cabana Mălăiești.

Puține cabane din Carpați se găsesc într-o vale atât de monumentală precum Cabana Mălăiești. Sub abrupturile Bucșoiului și Padinei Crucii, umbrele după-amiezelor de martie coboară devreme în tonuri reci, în timp ce crestele păstrează lumina caldă a ultimelor raze. Contrastul dintre albastrul umbrelor și portocaliul stâncilor luminate creează o complementaritate cromatică ce amplifică grandoarea locului.

Terasa Cabanei Mălăiești.

În 1924, cabana a fost reconstruită într-un amplasament considerat mai sigur, devenind în timp un important punct de popas pentru drumeți și alpiniști. De-a lungul anilor, construcția a fost modernizată, însă în 1998 un nou incendiu a dus la distrugerea ei. Cabana actuală a fost inaugurată în 2007, în același cadru spectaculos al Văii Mălăiești, zonă care a fost afectată în același an de o avalanșă, reamintind caracterul dinamic și uneori sever al mediului montan.

Ultimele raze pe țancurile de pe Culmea Bucșoiului.

Sperăm că acest articol ți-a oferit inspirație pentru viitoare ture în natură și dorința de a descoperi, pas cu pas, potecile spectaculoase din Munții Bucegi cu MN01 - Harta de drumeţie a Munţilor BUCEGI-LEAOTA

 

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar.